Un știft este un tip de dispozitiv de fixare fără cap, care are fire exterioare la ambele capete. În timpul asamblarii, un capăt al știftului este înșurubat într-o componentă care conține un orificiu filetat intern, în timp ce celălalt capăt trece printr-o componentă cu un orificiu liber; apoi se înșurubează o piuliță la acest capăt, fixând astfel cele două componente împreună ca o singură unitate. Această metodă de îmbinare este cunoscută sub numele de conexiune cu știfturi și constituie o formă de conectare detașabilă.
Știfturile sunt utilizate în principal în situațiile în care una dintre componentele care se îmbină este relativ groasă, în care este necesar un design structural compact sau în care-datorită necesității dezasamblarii frecvente-utilizarea șuruburilor standard ar fi nepotrivită.