Un știft este un tip de dispozitiv de fixare cu fire la ambele capete. Sunt fabricate dintr-o gamă diversă de materiale, următoarele fiind cele mai comune:
Oțel carbon:Accesibil și ușor de prelucrat, oțelul carbon este utilizat pe scară largă. Calitățile obișnuite-cum ar fi Q235 și Q345 - posedă rezistență și tenacitate adecvate, făcându-le potrivite pentru fabricarea mecanică generală, construcția structurală și alte aplicații în care cerințele extreme de rezistență nu sunt o preocupare principală.
Oțel aliat:Prin încorporarea elementelor de aliere-cum ar fi cromul, nichelul și molibdenul-într-o bază de oțel carbon, rezistența, tenacitatea și rezistența la coroziune a știfturilor sunt îmbunătățite semnificativ. Grade precum 35CrMo și 40Cr sunt frecvent utilizate în sectoare cu cerințe riguroase de performanță, cum ar fi industria auto și aerospațială.
Oţel inoxidabil:Caracterizat prin rezistență excelentă la coroziune și atractivitate estetică. Notele comune includ 304 și 316; Știfturile din oțel inoxidabil 304 sunt potrivite pentru cele mai multe medii ușor corozive, în timp ce oțelul inoxidabil 316-mulțumită adăugării de molibden-oferă o rezistență superioară la coroziune și este frecvent specificat pentru setări foarte corozive, cum ar fi mediile marine și instalațiile de procesare chimică.
Metale ne-feroase:Această categorie cuprinde cuprul și aliajele de cupru, precum și aluminiul și aliajele de aluminiu. Știfturile din cupru prezintă o conductivitate electrică excelentă și sunt utilizate frecvent în echipamentele electrice, în timp ce știfturile ușoare din aluminiu sunt utilizate în mod obișnuit în domenii în care reducerea greutății este o cerință critică, cum ar fi industria aerospațială și electronică.