1. Știfturile cu o lungime de cuplare a filetului de bm=1d sunt utilizate de obicei pentru conexiunile între două componente din oțel; știfturile cu bm=1.25d și bm=1.5d sunt utilizate în general pentru conexiunile dintre componentele din fontă și componentele din oțel; iar știfturile cu bm=2d sunt utilizate de obicei pentru conexiunile dintre componentele din aliaj de aluminiu și componentele din oțel. În scenariile menționate mai sus, prima componentă are un orificiu filetat (filetat intern), în timp ce a doua componentă are o gaură-performantă.
2. Știfturile de-lungime egală necesită filete la ambele capete pentru a se angaja cu piulițe și șaibe; acestea sunt folosite pentru a conecta două componente, ambele având orificii-prinse. Un știft de sudură este sudat la un capăt pe suprafața unei componente; celălalt capăt al acestuia (capătul filetat) trece printr-o a doua componentă care are un orificiu-performant, după care se aplică o șaibă și se strânge o piuliță pentru a uni cele două componente într-un singur ansamblu integral.
3. Un știft de sudură este sudat la un capăt pe suprafața unei componente; celălalt capăt al acestuia (capătul filetat) trece printr-o a doua componentă care are un orificiu-performant, după care se aplică o șaibă și se strânge o piuliță pentru a uni cele două componente într-un singur ansamblu integral.